Uleiurile esențiale sunt adevărata esență a unei plante, de unde și cuvântul esențial.

Ele provin dintr-un grup de molecule chimice din plante numite terpene (sau hidrocarburi), compuși de la nivel celular care creează parfumul unei plante.

Terpenele sunt compuși organici produși de o plantă pentru a crea o aromă, un factor-cheie în capacitatea plantei de a se proteja de paraziți. Mulți copaci eliberează terpene puternic parfumate când e vreme caldă. Acest proces ajută la crearea norilor, astfel încât un pâlc de arbori să își poată regla propria temperatură. Terpenele sunt componentele principale ale uleiurilor esențiale.

Uleiurile esențiale sunt extracte volatile care captează mirosul și aroma naturală – esența – unei plante.

Fiecare specie de plante are o combinație specifică și unică de peste 100 de terpene. Ele fac ca parfumul acelei specii să fie diferit de oricare altul. Terpenele se pot găsi în rădăcinile, florile, frunzele, semințele, scoarța sau tulpina plantei. Acești compuși sunt responsabili nu numai pentru mirosurile plantelor, ci definesc și celelalte proprietăți și utilizări ale plantei: ca aromă/condiment alimentar, ca arome pentru produsele cosmetice sau de curățenie și, bineînțeles, ca medicamente sau suplimente cu proprietăți terapeutice demonstrate.

Folosim termenul de uleiuri esențiale, dar nu vorbim despre uleiuri în adevăratul lor sens. Gândiți-vă la uleiul de măsline, uleiul de floarea soarelui sau uleiul de migdale, de exemplu. Ce se întâmplă cu aceste uleiuri când le încălzim pentru a găti? Ele rămân în stare lichidă chiar și la temperaturi ridicate, motiv pentru care se numesc uleiuri fixe. Dar uleiurile esențiale se evaporă atunci când sunt încălzite. Acestă proprietate este ceea ce le face ușor de inhalat în aromoterapie și este ceea ce le face eficiente pentru alte utilizări medicinale.

Majoritatea uleiurilor esențiale sunt obținute din plante prin una dintre aceste metode de bază: distilare, presare la rece și extracție cu solvent sau extracție cu dioxid de carbon (CO2).

Distilarea

Distilarea este un proces care utilizează aburi pentru a descompune planta și a capta compușii din ea, extrăgându-i sub formă de vapori. Procesul începe în interiorul unui recipient sigilat, cu materialul vegetal plasat pe o grilă pentru a lăsa umezeala sau aburul să ajungă la el din toate părțile. Metoda specifică de distilare va depinde de părțile plantei care conțin terpenele care alcătuiesc esența plantei:

• La distilarea în apă, planta este pusă în apă în interiorul recipientului etanș, iar apa este încălzită pentru a produce aburul care descompune planta. Distileriile vor folosi această metodă pentru floriîn special, deoarece această metodă facilitează trecerea aburului prin ele.
• La distilarea cu apă și abur, planta rămâne pe grilă deasupra nivelului apei, astfel încât aburul să se poată deplasa în sus, prin plantă.
• La distilarea cu abur, nu există apă în recipient la începutul procesului. Aburul este injectat prin fundul recipientului la presiune mare, acesta pătrunde prin materia vegetală și o înmoaie astfel încât să poată fi obținut uleiul esențial.
• La distilarea prin hidro-difuzie, aburul intră în recipient mai degrabă de sus decât de jos. Acest proces creează un mediu în care uleiul esențial poate fi extras din părți mai dure ale plantei, cum ar fi scoarța, o tulpină lemnoasă sau semințele.

Odată ce recipientul a fost sigilat, aburul – indiferent dacă este produs în interiorul recipientului sau injectat din exterior – înmoaie planta până când terpenele se ridică sub formă de vapori împreună cu aburul. Pe măsură ce vaporii se ridică, aceștia se deplasează într-un condensator, unde se răcesc până devin două lichide separate: ulei esențial și apă. Apoi coboară împreună într-un recipient în partea de jos a condensatorului, unde uleiul esențial se separă la suprafața apei. Deoarece uleiul și apa nu se amestecă, este destul de ușor să extragi uleiul esențial.

Presarea la rece

Presarea la rece este utilizată pentru plantele citrice, cum ar fi bergamota, lămâia, portocala și mandarina. Utilizează un proces mecanic pentru a străpunge și zdrobi coaja unui fruct. Uleiul esențial și sucul extrase din coajă sunt apoi colectate într-un recipient.

Sucul și uleiul din citrice erau odată presate manual, dar cu echipamentele sofisticate de astăzi, ambele pot fi extrase în cantități foarte mari. Lichidul obținut prin presare la rece este lăsat să se liniștească până când uleiul esențial se ridică deasupra.

Extracția cu solvent

Unele tipuri de uleiuri esențiale trebuie să fie extrase printr-o altă metodă, deoarece plantele din care se obțin sunt prea fragile pentru a rezista proceselor de distilare cu aburi sau presării la rece. De exemplu, e vorba de flori delicate precum iasomia și gardenia.

Mai întâi se folosește un solvent – cum ar fi metanol, etanol, hexan sau eter de petrol – pentru a extrage terpenele plantei, clorofila acesteia și unele țesuturi vegetale, precum și grăsimile sau ceara conținute în plantă. Substanța care rezultă se numește „concrete”, un fel de ceară groasă. Apoi, aceasta substanță este amestecată cu alcool pentru a extrage moleculele aromate.

Produsul final al acestui proces se numește absolut. Acesta este un extract de ulei esențial pe bază de alcool, cu aproximativ 5 până la 10 la sută din reziduuri de solvent rămase din procesul de extracție.

Aceste substanțe absolut sunt folosite doar pentru aromaterapie. Unii terapeuți descurajează total utilizarea lor din cauza acestor rămășițe de solvenți. Producătorii de cosmetice și parfumuri folosesc adesea substanțe absolut în produsele lor.

Extracția cu CO2

Procesul de extracție cu dioxid de carbon sau CO2 a fost dezvoltat destul de recent. Acesta face posibilă captarea elementelor – cum ar fi proprietățile medicinale ale plantelor precum tămâia și ghimbirul – care s-ar pierde în timpul unuia dintre procesele de distilare cele mai utilizate pe scară largă. Astfel se obține și un parfum al plantei mai autentic.

Extracția cu CO2 folosește o presiune foarte mare pentru a aduce dioxidul de carbon gazos până la punctul în care nu există nicio distincție fizică între lichid și gaz. Cvasi-lichidul dens care rezultă este capabil să treacă prin materialul vegetal și să extragă compușii care alcătuiesc uleiul esențial al plantei. Această metodă este folosită și pentru extragerea cofeinei din boabele de cafea.

Plantele sunt mult mai complexe decât ne putem imagina. Ele sunt singurele organisme vii care își pot produce propria energie folosind lumina soarelui. Noi ceilalți, oameni și animale, avem nevoie de nutrienți pentru viață.

Plantele au o „inteligență” proprie. Ele au un sistem complicat de comunicare, atât în interiorul fiecărei plante, cât și cu mediul înconjurător. Această comunicare este făcută de „mesageri chimici”.

Ei fac ca fiecare plantă să aibă gust, aromă și culori unice pentru a o proteja de prădători. De asemenea, tot ei oferă mirosurile dulci pentru a atrage polenizatorii și arome „de camuflaj” pentru a ține la distanță bacteriile și ciupercile. Unele plante chiar eliberează o substanță chimică care împiedică speciile concurente să le ocupe teritoriul!

Acest lucru este fundamental pentru a înțelege de ce uleiurile esențiale sunt atât de puternice ca remedii naturale. Ele captează proprietățile vindecătoare și protectoare ale plantei și le folosesc pentru a ne susține propriul organism.

De exemplu, majoritatea florilor emană mirosuri care sunt foarte atractive pentru albine. În mod similar, femeile folosesc uleiuri florale precum trandafir, iasomie și lavandă pentru a atrage bărbații.

Plantele de oregano și cimbru resping în mod natural bacteriile, virusurile și paraziții din natură, astfel protejând planta. Când folosim uleiurile lor, organismul nostru poate beneficia în același mod dacă suferim de infecții cum ar fi candida, sau în caz de gripă sau răceală comună.

Fiecare are un stil personal de utilizare a uleiurilor esențiale. Unii oameni folosesc uleiuri esențiale ca remedii naturale. Alții le folosesc pentru a parfuma atmosfera din spațiul în care trăiesc sau lucrează. Unii le folosesc pentru a înlocui produsele toxice de îngrijire personală sau de curățenie. Alții introduc câteva picături de uleiuri esențiale în orice: produse de curățat, pastă de dinți sau șampon. Și, desigur, unora le place să le folosească la gătit, ca substanțe aromatice.

Ei bine, haideți să descoperim propriul vostru stil de folosire a uleiuri esențiale!

Utilizare aromatică

Aceasta înseamnă că uleiul esențial pătrunde în organism prin respirație, în primul rând în plămâni. Există mai multe moduri prin care putem face acest lucru:

• Inhalarea

Puneți o picătură sau două de ulei esențial sau un amestec de uleiuri (blend) în palme, frecați-le, faceți mâinile căuș în jurul nasului și gurii și inspirați. Unele uleiuri esențiale necesită amestecarea prealabilă cu un ulei purtător, cum ar fi uleiul de cocos, pentru a dilua concentrația și pentru a preveni iritarea pielii. Puteți, de asemenea, să puneți o picătură sau două de ulei esențial pe o bucată textilă sau un disc demachiant și să o țineți aproape de față și să inspirați.

• Difuzarea

Difuzarea este poate cea mai populară metodă de aromoterapie, care presupune „împrăștierea” uleiului în atmosferă. Difuzarea vă poate schimba starea de spirit, relaxându-vă sau stimulând mintea, în timp ce respirați aerul cu uleiul esențial evaporat. Prin această metodă se pot elimina agenții patogeni din aer și poate se trata o afecțiune respiratorie.

Există patru tipuri principale de difuzoare:

• • Atomizor– nu implică apă; sticla de ulei esențial este conectată la difuzor pentru a crea un vapor pur.
  • Vaporizator– folosește apă cu uleiul esențial; undele ultrasonice răspândesc particulele de ulei și apă în aer; este metoda preferată de utilizatorii de uleiuri.
  • Evaporator– suflă aerul din cameră printr-un filtru care are uleiuri esențiale pe el. Uleiurile esențiale se evaporă foarte repede.
  • Încălzitor– utilizează căldură în loc de aer pentru a realiza difuzia.

De asemenea, puteți difuza uleiurile esențiale folosind o sticlă cu pulverizator. Uleiurile pot fi amestecate cu apă sau alcool și apoi pulverizate în aer, pe suprafețe sau pe corp.

Utilizare topică

Uleiurile esențiale aplicate direct pe piele intră în fluxul sanguin. Ele sunt absorbite deoarece uleiurile sunt solubile în grăsimi.

„Neat” este atunci când aplicăm un ulei pe piele fără ulei purtător, adică nediluat. Putem aplica astfel uleiurile esențiale pe tălpile picioarelor. De ce? Pe tălpile picioarelor există un risc mai mic de iritare a pielii. De asemenea, acolo nu există glande sebacee, așadar nimic care să facă pielea impermeabilă. Când aplicați uleiuri pe tălpile picioarelor, uleiurile „ocolesc” ficatul, acționând direct, fără să fie procesate de acesta. Acestea se vor răspândi în organism, neprocesate, prin sistemul circulator.

Alte puncte cheie de aplicare pe corp sunt în spatele urechilor, pe gât, pe ceafă, abdomen, partea superioară a spatelui, tâmple și de-a lungul coloanei vertebrale.

Uleiurile esențiale sunt de obicei combinate cu un ulei purtător, care nu numai că diluează uleiul esențial, ci și previne evaporarea rapidă a acestuia. Câteva dintre cele mai bune uleiuri purtătoare sunt uleiul de cocos, uleiul de jojoba, uleiul de sâmburi de struguri, uleiul de măsline, uleiul de migdale, uleiul de semințe de rodie și uleiul de avocado.

Utilizare internă

Când vine vorba de utilizarea internă în siguranță a uleiurilor esențiale, sunt multe de luat în considerare. Înainte de orice, trebuie să ne reamintim că nu toate uleiurile esențiale sunt la fel– fiecare are componența sa chimică unică, proprietățile și interacțiunile specifice cu organismul.

Nu toate uleiurile esențiale sunt produse în același fel din cauza diferențelor de recoltare, producție și testare, adaptate de la distribuitor la distribuitor. În timp ce unele uleiuri esențiale sunt pure și testate temeinic, altele conțin substanțe de umplutură, conservanți sau impurități care degradează calitatea uleiului și îl fac nesigur și nerecomandat pentru uz intern.

În timp ce multă lume a pus sub semnul întrebării utilizarea internă a uleiurilor esențiale, cercetările și studiile continuă să confirme și să valideze această practică. Cercetătorii confirmă siguranța utilizării interne a uleiurilor esențiale pureși există foarte multe informații și resurse disponibile pentru a ajuta utilizatorii să rămână în parametrii de siguranță ai utilizării interne.

Puteți adăuga oricând o picătură sau două de ulei esențial într-un pahar cu apă pentru a obține beneficiile interne. Nu e vorba doar de aromatizarea apei plate, dar aceasta este cea mai simplă metodă de utilizare internă a uleiurilor esențiale.

O altă modalitate de a lua intern uleiurile esențiale estesă puneți câteva picături într-o capsulă vegetală, o metodă deosebit de eficientă mai ales pentru uleiurile cu aromă puternică.

Pentru beneficii interne rapide, câteva picături de ulei esențialpot fi puse direct în gură, sub limbă sau pe limbă, și înghițite. Rețineți că uleiurile esențiale sunt extrem de puternice și chiar și o singură picătură pe sau sub limbă poate fi extrem de eficientă. Uleiurile esențiale care sunt prea puternice pentru a fi luate direct trebuie diluate în cel puțin 100-120 ml de apă înainte de utilizare. Diluați întotdeauna uleiurile precumCimbru (Thyme),Scorțișoară (Cinnamon), Cuișoare (Clove), Oregano șiCassia.

Adăugarea uleiurilor esențiale la mâncărurile preferate este de asemenea o modalitate excelentă de a vă bucura de aroma, dar și de beneficiile acestora pentru sănătate. Uleiurile esențiale pot îmbogăți aroma oricărui antreu, băuturi, desert, sau alt fel de mâncare ce se definește și se desăvârșește cu ajutorul aromelor complementare.

Sănătatea holistică nu se concentrează doar pe corpul fizic.

Sănătatea holistică integrează cinci dimensiuni ale sănătății: fizică, emoțională, socială, spirituală și intelectuală. Când aceste cinci elemente se îmbinate, definind întregul, o persoană este capabilă să-și trăiască viața la maximum. Dacă una dintre aceste zone este compromisă, este posibil ca o alta să fie afectată. În continuare vom parcuge cele cinci aspecte ale sănătății holistice și vom analiza modul în care le puteți sprijini pe fiecare dintre ele cu practici simple, dar eficiente.

Sănătatea fizică

Sănătatea noastră fizică o asociem aproape întotdeauna cu termenul „sănătate”. Motivul este că semnele și simptomele afectării corpului fizic, durerile sau performanțele slabe, pot fi destul de evidente. Semnele fizice sunt mai ușor de cuantificat decât semnele non-fizice.

Îmbunătățirea sănătății fizice începe cu implementarea câtorva practici-cheie esențiale. Începeți prin a dormi cel puțin opt ore pe noapte. O noapte întreagă de somn permite corpului să se relaxeze și să se „repare”. Un alt obicei important de adoptat este să fiți activ fizic minim 30 de minute pe zi. Rutina de exerciții personalizată pentru fiecăre este unică, dar toată lumea poate beneficia de cel puțin 30 de minute de activitate. O altă practică-cheie este să vă limitați consumul de alimente procesate. Consumul redus de alimente procesate și uleiuri hidrogenate ajută la scăderea riscului de boli cronice.

Sănătatea emoțională

Sănătatea noastră emoțională este un aspect al bunăstării noastre adesea trecut cu vederea, dar este la fel de importantă ca sănătatea noastră fizică. Neglijarea sănătății emoționale poate avea consecințe negative și poate afecta sever sănătatea noastră fizică.

Apelarea la terapie atunci când este cazul poate fi o modalitate excelentă de a vă susține sănătatea emoțională. Ținerea unui jurnal este o altă modalitate de a vă exterioriza și analiza emoțiile. Puteți scrie gândurile și sentimentele și să evidențiați momentele bune din viață. În perioadele de stres, vă veți fi recunoscător pentru posibilitatea de a reflecta asupra vremurilor bune.

Sănătatea socială

Oamenii care dezvoltă legături puternice cu familia, prietenii și comunitatea lor sunt adesea cei mai fericiți. Având o conexiune personală interioară, ne face să ne simțim mai conectați cu restul lumii. Implicarea în comunitatea locală este de asemenea o modalitate excelentă de a vă menține sănătatea socială. Luați în considerare să vă oferiți voluntar pentru un ONG sau să vă înscrieți într-un club.

Dezvoltarea relațiilor este doar un aspect al promovării sănătății voastre sociale. Uneori este necesar chiar să puneți capăt unor relații pentru a preveni ca acestea să vă afecteze negativ sănătatea. Nu vă fie teamă să vă distanțați de oamenii care vă aduc energie toxică sau vă ridică nivelul de stres.

Sănătatea sprirituală

Nu trebuie să fiți o persoană religioasă pentru a avea grijă de sănătatea voastră spirituală. Poate exista o oarecare suprapunere, dar principalul obiectiv al dezvoltării spirituale începe cu conectarea cu sufletul vostru și cu lumea din jurul vostru. Petrecerea timpului în natură sau medicația vă poate ajuta să vă reconectați cu lumea și cu voi înșivă. Dacă sunteți adeptul unei religii, faceți ce simțiți.

Sănătatea mentală

Sănătatea noastră mintală este componenta finală a sănătății holistice. Această zonă se intersectează frecvent cu sănătatea noastră emoțională și fizică. În timp ce sănătatea emoțională se referă la sentimentele noastre, sănătatea mintală se referă la modul în care funcționează creierul nostru. Consumul excesiv de alcool, fumatul și consumul de droguri ne pot afecta abilitățile cognitive. Păstrați-vă creierul activ căutând noi oportunități de învățare și păstrați-l sănătos mâncând alimente bogate în antioxidanți și acizi grași omega-3 pentru a vă susține sănătatea mintală.